Partituri $41.95
Original
Violintango Concerto.
Traducere
Violintango Concerto.
Original
Violintango Concerto composed by Melani Mestre. For violin and string orchestra. Published by Editorial de Musica Boileau. BO.B.3671. The piece, structured in three movements, Allegro - Lento - Allegro, is written, as its name suggests, for a solo violin accompanied by an orchestra -a string orchestra, in this case. Its name aims at relating the composition not only to the instrument for which it was conceived, but also to the genre that marks the aesthetic content of the work. this is the only existing original concert for violin and orchestra of this category to date. The piece was written in February 2009 in the Ukrainian city of Lviv, while I was the conductor of the city's Symphonic Orchestra and we were rehearsing a concert in which we would interpret an instrumental suite from Astor Piazzolla‘s Operatango Maria de Buenos Aires, that had been written some time before. Therefore, the use of the language of tango in the composition of this concert was certainly not fortuitous, but although it seems contradictory, employing it was not an intentional act either. The work itself intends to explore the language of tango by means of all the technical and musical resources offered by the violin, but without letting this become an excuse to just write a tango for violin and orchestra or a tango-style concert. In fact, the piece shows a will to develop and experiment with the several diverse ways in which the language of tango can be presented, with all its dialects and its variants. The language employed in this concert explores all these postulations and develops them, starting from a few rhythmical cells of their own that are juxtaposed and intertwined throughout the three movements, forming an indivisible unit. The accents take a special relevance and become a significant part all the way through the musical discourse, as do the different rhythms that not only shape a particular kind of orchestral accompaniment, but also make up a specific counterpoint to the expressive and melodic needs of the solo violin. Not only does the orchestra accompany its soloist, but in many cases it becomes a soloist in itself. The counterpoint, never used as a compositional tool or as a merely acrobatic display, confers structural meaning to a language that allows a dialog between the couple made up by the soloist and the orchestra, in which they can both speak at the same time without any of the two sides being pushed into the background. The second movement, Lento, the aria structure used is typical from Bach -not so much from Johann Sebastian as from his son, Johann Christian. This structure allows for the juxtaposition in one milonga melody, of a solo violin with a basso continuo by four, whose tempo is marked by the strings. The third movement attempts to explain, gradually and in a linear way, the evolution of the metric of tango, as it moves from a bar of 4. typical of tango. to one of 6. Havanera-like. , thus demonstrating the historical origin of tango as deriving from Havaneras, and the various transformations it has undergone. We then reach the coda of the third movement where, after one of the two cadences of the solo part, all the tunes that have been emerging throughout the concert overlap contrapuntally with all the polyrhythms they make up together, expanding and contracting by way of the internal accents of the music itself and producing the feel of being simultaneously listening to a bar of 4. 4, a 3. 4 and a 6.
Traducere
Violintango Concertul compusă de Melani Mestre. Pentru vioară și orchestră de coarde. Publicat de Editorial de Musica Boileau. BO.B.3671. Piesa, structurat în trei mișcări, Allegro - Lento - Allegro, este scris, așa cum sugerează și numele, pentru o vioară solo însoțit de o orchestră-o orchestră de coarde, în acest caz,. Numele său are ca scop privind compoziția, nu numai la instrumentul pentru care a fost conceput, ci, de asemenea, pentru a genului care marchează conținutul estetic al muncii. acesta este singurul concert inițial existente pentru vioară și orchestră de această categorie la data. Piesa a fost scrisă în februarie 2009, în orașul ucrainean Lviv, în timp ce am fost dirijor al Orchestrei Simfonice a orașului și am fost repetiții un concert în care ne-ar interpreta o suită instrumentală de Astor Piazzolla Operatango Maria de Buenos Aires, care a fost scris cu ceva timp înainte. Prin urmare, utilizarea limbii de tango în compoziția acestui concert nu a fost cu siguranță întâmplătoare, dar, deși se pare contradictoriu, angajarea nu a fost un act intenționat, fie. Lucrarea se intenționează să exploreze limbajul de tango prin toate resursele tehnice și muzicale oferite de vioara, dar fără a lăsa acest lucru să devină o scuză pentru a scrie doar un tango pentru vioară și orchestră sau de un concert în stil tango. De fapt, piesa prezintă o voință de a dezvolta și de a experimenta cu mai multe moduri diferite în care limba de tango poate fi prezentat, cu toate dialectele sale și variantele sale. Limbajul folosit în acest concert explorează toate aceste postulări și le dezvoltă, pornind de la câteva celule ritmice proprii care sunt juxtapuse și interconectate de-a lungul celor trei mișcări, care formează o unitate indivizibilă. Accentele ia o relevanță deosebită și să devină o parte semnificativă tot drumul prin discursul muzical, la fel ca diferitele ritmuri care modelează nu numai un anumit tip de acompaniament orchestral, dar, de asemenea, constituie un specific contrapunct la nevoile expresive și melodice ale vioară solo. Nu numai orchestra însoțească solist sale, dar, în multe cazuri, ea devine un solist în sine. Contrapunct, nu a folosit niciodată ca un instrument de compoziție sau ca un ecran doar acrobatic, conferă sens structural la un limbaj care permite un dialog între cuplul format de solist și orchestră, în care se poate vorbi atât în același timp, fără nici o dintre cele două părți a fost împins în fundal. A doua mișcare, Lento, structura aria folosit este tipic de la Bach-nu atât de mult de la Johann Sebastian de la fiul său, Johann Christian. Această structură permite juxtapunerea într-o singură melodie milonga, de o vioară solo cu un basso continuo de patru, a căror tempo este marcat de siruri de caractere. Al treilea Mișcarea încearcă să explice, treptat și într-un mod liniar, evoluția metrica de tango, așa cum se trece de la un bar de 4. tipic de tango. la unul din 6. -Havanera ca. , Demonstrând astfel originea istorică a tango-i revin din Havaneras, și diverse transformările prin care a trecut. Atunci vom ajunge la coda de-al treilea mișcării în care, după ce unul dintre cele două cadențe ale părții solo, toate melodiile care au fost în curs de dezvoltare de-a lungul suprapunerea concert contrapuntally cu toate polyrhythms le fac împreună, extinderea și contractarea de drum a accente interne ale muzicii în sine și care produc senzația de a fi ascultat în același timp la un bar de 4. 4, un 3. 4 și un 6.
