Partituri $44.95
Original
Adagio In D Minor. Jean Sibelius. Cello sheet music. Viola sheet music. Violin sheet music.
Traducere
Adagio în re minor. Jean Sibelius. Partituri violoncel. Viola partituri. Partituri vioara.
Original
Adagio In D Minor composed by Jean Sibelius. 1865-1957. For String Quartet. Parts. Published by Fennica Gehrman. FG.042-08786-2. ISBN 979-0-042-08786-2. Nothing is known of how the Adagio for string quartet came to be written. It would, however, appear from the manuscripts that Sibelius originally intended it as the slow movement of his quartet in B flat major. 1890. This would explain why, for example, it does not have a final climax, simply ending with a recapitulation and cadenza. Why, then, did Sibelius reject the Adagio as not being suitable as the slow movement of his quartet. It was a question not of quality but of the style, which he presumably felt did not fit the restrained, classical confines of the B flat major quartet. For in the Adagio Sibelius is already leaving behind his student days bound to tradition. The tonality is questioned right at the beginning, the chords are groping, and not until after bar 20 does the movement arrive at a clear cadence in the main key. Nor is the form of the work unambiguous, since Sibelius is already trying to combine different forms. Thus the rondo-form Adagio also has traces of development and variations.
Traducere
Adagio în re minor compusă de Jean Sibelius. 1865-1957. Pentru cvartet de coarde. Piese de schimb. Publicat de Fennica Gehrman. FG.042-08786-2. ISBN 979-0-042-08786-2. Nimic nu se cunoaște modul în care Adagio pentru cvartet de coarde a ajuns să fie scrisă. Ar fi, totuși, apar din manuscrisele pe care Sibelius se destinate inițial ca circulația lentă a cvartet său în B bemol major. 1890. Acest lucru ar explica de ce, de exemplu, aceasta nu are un punct culminant finală, pur și simplu se încheie cu o recapitulare și cadență. De ce, atunci, a respins Sibelius Adagio ca nefiind potrivit ca circulația lentă a cvartet său. A fost o chestiune care nu a calitate, dar a stilului, pe care el probabil a simțit nu se potrivesc restrânse limitele, clasice ale cvartetului B bemol major. Căci în Adagio Sibelius este deja lăsând în urmă zilele lui de student legat de tradiție. Tonalitatea este pusă la îndoială chiar la început, corzile sunt dibuite, și nu până după bar 20 face mișcarea ajunge la o cadență clar în cheia principală. Nici nu este forma lucrarii neambiguu, deoarece Sibelius este deja încearcă să combine diferite forme. Astfel, rondo-formă Adagio are, de asemenea urme de dezvoltare și variații.
