Instrumente
Ensembles
Genres
Compozitori
Artiştilor

Partituri $4.95

Original

Canon and Gigue in D major, T 337. Johann Pachelbel. Piano and Keyboard sheet music. Violin sheet music.

Traducere

Canon și Gigue în Re major, T 337. Johann Pachelbel. Pian și foaie de tastatură muzică. Partituri vioara.

Original

Canon and Gigue in D major, T 337 composed by Johann Pachelbel. 1653-1706. For 3 violins, continuo. This edition. Paperback. Original Works, Canons. Fugues. Baroque Period. Weddings, German, Film. TV. Study Score. 18 pages. Published by Serenissima. SA.40802. ISBN 9781608740802. Baroque Period. Weddings, German, Film. TV. 7.44 x 9.69 inches. Johann Pachelbel's beloved Canon, the first movement of the Canon and Gigue in D major, was completely unknown until its publication in a 1918 article in the German periodical Archiv fur Musikwissenschaft. The first complete score and parts, edited by Max Seiffert, appeared 11 years later. Though receiving some attention, the work only rocketed to fame in the 1970s in the wake of a recording made by the French conductor Jean-Francois Paillard. In recent years, Seiffert's edition has come under fire due to his his fairly liberal addition of tempi and dynamics. The problem of making a definitive score is made very challenging because the composer's manuscript is lost, and the only extant source is a 19th century copy located in the Berlin State Library. The present urtext score has no added articulations, tempi or slurs. Only dynamics have been added, as a possible suggested interpretation only.

Traducere

Canon si Gigue în Re major, T 337 compus de Johann Pachelbel. 1653-1706. Pentru 3 viori, continuo. Această ediție. Carte broșată. Lucrări originale, Canoanele. Fugă. Perioada baroc. Nunti, germană, Film. TV. Studiu Scor. 18 pagini. Publicat de Serenissima. SA.40802. ISBN 9781608740802. Perioada baroc. Nunti, germană, Film. TV. 7.44 x 9.69 inches. Iubit Canon Johann Pachelbel lui, prima mișcare a Canonului și Gigue în Re major, era complet necunoscută până la publicarea ei într-un articol 1918 în revista germană Archiv blană Musikwissenschaft. Primul scor și părți complet, editat de Max Seiffert, au apărut 11 ani mai târziu. Deși a primit unele atenție, munca urcat doar la faima în anii 1970, în urma unei înregistrări realizate de dirijorul francez Jean-Francois Paillard. În ultimii ani, ediția Seiffert a ajuns sub foc din cauza lui plus sa destul de liberal de Tempi și dinamicii. Problema de a face un scor definitiv se face foarte dificilă, deoarece manuscrisul compozitorului este pierdut, iar singura sursă existent este o copie din secolul al 19-lea situat în Biblioteca de Stat din Berlin. Scorul Urtext de față nu are articulații adăugate, Tempi sau insulte. Au fost adăugate numai dinamică, ca o posibilă interpretare sugerată numai.